Cu ce se mândreşte trupa voastră până în prezent ?
Nu ştiu exact care e limita între mândrie şi aroganţă, dar pentru noi simplul fapt că ne-am întâlnit să compunem muzică bună, să trecem prin aceleaşi dificultăţi, să împărţim bucuriile şi deopotrivă tristeţile întocmai ca într-o familie poate constitui un motiv de mândrie. Efectiv, când venim la repetiţii sau dăm vreun concert pe undeva e o stare care nu poate fi descrisă în cuvinte. Ne căutăm refugiul în muzică.
Cum e să cânţi rock în România anului 2011? Cei din jur vă susţin?
Din păcate, e destul de greu. În întreaga lume (şi în România mai cu seamă) asistăm la o falsă apreciere a adevăratelor valori. Sunt mulţi care cântă foarte, foarte bine, dar din cauza promovării aproape exagerate a pseudo-vedetelor, nu ai cum să auzi de ei. Şi la ce bun să realizezi artă dacă nu o vede/aude nimeni? Îşi pierde scopul principal. Din cauza asta, mulţi se descurajează şi renunţă.
Cât despre susţinere, aici nu mai depinde de artist. Noi am fost extrem de norocoşi pentru că există un domn profesor fără de care noi nu am mai fi existat, iar prin asta aş dori să-i mulţumim încă o dată. Dar sunt alţii care nu sunt la fel de norocoşi. Desigur, asta depinde de pasiunea şi determinarea fiecăruia ca artist.
Cum aţi aflat de concursul byron – Rock Your High School?
Întâmplător, am dat peste el într-un ad pe Facebook. Nu credeam că vom face mare lucru, dar am decis să participăm cu o piesă şi nu mică ne-a fost mirarea când ne-am găsit printre primii 7.
Ce planuri aveţi pentru viitorul apropiat?
Sperăm că viitorul va avea ceva în plan pentru noi. Noi trebuie să ne conformăm. Tot ce putem spune e că avem în plan să cucerim lumea.
